PESCUIT

Jan 092012
 

Nada folosita intr-un altfel de pescuit poate fi una special conceputa pentru acest stil (ca exemplu, cei de la Sensas propun 3000 Feeder Bremes & Gros poisons, 3000 Feeder Gardons, 3000 Feeder Speciale etang) sau combinatiile personale “castigatoare”. In conditii mai dificile de pescuit (lanseuri la distante mari, rauri cu curenti puternici, etc.) se pot folosi diversi lianti pentru o mai mare si mai indelungata retinere a nadei pe momitor. Ne referim desigur la materialele cu rol de a creste consistenta si rezistenta nadei ce pot fi achizitionate din magazinele de profil (Sensas propune diverse tipuri de pamant : Terre du Somme, Terre de Riviere, etc., argila : Jaune, Brune, Rouge Humide, Bentonite, pietris : Sablon, Graviers, lianti : Litou Extra, A Coller Gris, etc.,sau praf : Collix) despre care am mai vorbit, sau ce gasim la locul de pescuit (pamant, pietris, etc.). Nada poate de asemenea imbunatatita cu aditivi lichizi sau praf/pudra. In cazul acestor momitoare este interzisa folosirea momelilor vii, in special a viermusilor. In cazul in care sunt adaugati nadei, in timpul lansarii exista riscul ca aceasta sa se “sparga”, la locul vizat ajungand doar momitorul, fara nada. In schimb, se pot folosi viermusi morti, casteri, rame maruntite sau larve de libelula (chironomus). Foarte important este ca nada de pe momitor sa ajunga intacta pe fundul apei, dar sa se “desfaca” relativ repede dupa aceea.
Dupa ce ne-am hotarat asupra nadei ce o vom folosi, trecem la o alta etapa foarte importanta, si anume, prepararea nadei. Nada va fi umezita treptat, doar cu apa in care pescuim sau in care am diluat aditivul lichid. Verificam treptat “legarea” nadei, urmand sa incetam umezirea cand aceasta a ajuns la consistenta dorita.  Se lasa inca 10-15 minute, in galeata, cu capacul pus (Majoritatea nadelor nu absorb imediat apa). Daca este cazul vom relua umezirea. Nada se trece prin sita. Urmeaza liantul, aditivul praf si la sfarsit momeala “vie” – viermusi morti, casteri, rame maruntite sau larve de libelula (chironomus).
Din nada gata preparata vom forma lua o cantitate mica si o vom tine in palma. Cu cealalta mana vom pune momitorul peste nada si-l vom presa/apasa usor.

Acum vom lua inca o cantitate mica de nada in care asezam carligul cu momeala (viermusi, pelete, boilies cu diametre mici, boabe de porumb, etc.) si inca una-doua bucati din aceeasi momeala.

Inca o data vom pune momitorul peste nada din palma si-l vom presa usor pana cand se formeaza un bulgare. Acum e momentul sa inlaturam excesul de nada, pastrand doar o jumatate de bulgar sau bulgarul intreg.

Daca totul a decurs conform asteptarilor, nada de pe momitor ar trebui sa se comporte ca mai jos.

Dupa maxim un minut

Dupa maxim doua minute
Voi prezenta si doua modalitati de incarcare a momitoarelor in care carligul a fost legat cu un inel/vartej de elastic.

Pentru ape putin adanci, cu/fara curent lent si lanseuri scurte

Pentru cazul in care pescuim cu boilies sau chiar cu mici bucati de nada
Fir intins

Rate this post
Jan 092012
 

Peletele folosite trebuie sa fie de marime mica-medie. Pot fi utilizate pelete cu diferite grade de “umflare” (in functie de firma producatoare sau de compozitie, timpul in care peletele absorb apa este diferit) si culori. Astfel, ca exemplu, peletele CSL (Corn Steep Liquor) de la SBS sau Nutrabaits sunt unele cu dizolvare rapida, pe cand Monster Carp Pellets – Betaine de la Nash,  Pelete Crazy Prawn de la Sensas sau Pelete Black Mussel de la StarBaits au o dizolvare mai lenta. In continuare voi prezenta modul de pregatire a peletelor pentru pescuit si incarcarea corecta a momitorului.
Se iau peletele si se pun in galeata in care preparam nada. Se acopera cu apa sau aditivi lichizi si se lasa intre 5 si 15 minute. Dupa aceasta perioada scurgem apa din galeata si vor ramane doar peletele umflate (trebuie sa fie suficient de moi cat sa le poatem patrunde cu carligul), inmuiate si gata de folosit. Peste peletele deja inmuiate se pot adauga aditivii praf. Nici in aceasta situatie nu vom adauga virmusi vii peste pelete.
Vom pune cateva pelete in palma, atatea cat sa acopere partea rotunjita a momitorului. Peste pelete vom pune momitorul si-l vom presa usor pana cand peletele sunt incorporate-n el.

Incarcarea partiala a momitorului
Acum este momentul se adaugam a doua parte de pelete printre care se va regasi inclusiv peleta de pe carlig/fir de par, folosita ca momeala. Aceste pelete se vor adauga, cu presari usoare, peste momitorul incarcat deja partial.

Momitorul este pregatit pentru lansare
Momirea si pescuirea cu pelete da rezultate tot timpul anului, incepand de iarna, cand apele sau dezghetat, pana toamna tarziu.

Rate this post
Jan 062012
 

Istoria pescuitului la feeder povestita de Jan van Schendel, unul dintre cei mai experimentati pescari de stationar din lume.

jan_van_schendel_pescar_de_competi__ie_de_la_16_ani___i_unul_dintre_cei_mai_experimenta__i_sta__ionari__ti_din_lume_a597e4f.jpg

Sunt pescar de competitie de mai bine de 35 de ani si bineinteles ca in tot acest interval au avut loc evolutii spectaculoase in sportul nostru. De exemplu, am fost martori la aparitia carbonului, ceea ce ne permite acum sa pescuim cu vergi mai lungi, mai usoare si mai solide.

Noile sisteme de utilizare a elasticelor ne ajuta sa prindem pesti mai mari si, cu siguranta, un alt mare salt l-a constituit introducerea cupei de nadire, cu care putem nadi cu o precizie de 100%. Pentru mine, personal, nu exista niciun dubiu ca cea mai puternica evolutie dintre toate stilurile de pescuit a avut loc odata cu aparitia si dezvoltarea pescuitului la feeder.

Ca multe alte noi abordari din acest sport, si pescuitul la feeder a „erupt” din Marea Britanie, unde pescarii folosesc aceasta metoda de multi ani. Probabil ca prima tara europeana infectata cu virusul pescuitului la feeder este tara mea natala, Olanda. Eu insumi m-am implicat in asta chiar de la inceput.

La un moment dat, impreuna cu alti cativa pescari, am castigat in cadrul unui concurs o excursie in Irlanda de Nord si dreptul de a participa la Festivalul de Pescuit Bass de la Fermanagh. Peste tot la asemenea competitii organizarea este aceeasi. Concurentii trag la sorti sectiunea unde vor pescui, iar aceasta poate fi oriunde.


Celebrul campion olandez Jan van Schendel cu doua platici imense, pescuite la feeder

Unele sunt portiuni cu apa mica de pe un lac intins, altele sunt niste raulete inguste si adanci care leaga doua lacuri… ca sa n-o mai lungim, te poti trezi in situatii foarte diferite, care necesita metode de pescuit foarte diferite.

Bineinteles ca noi toti aveam vergile la noi si atat. Acest lucru a fost ok pentru pescarii care au avut destul noroc incat sa traga la sorti un vad de pescuit unde puteau folosi varga. Ceilalti pescari nu au fost atat de norocosi. Au tras vaduri de pescuit unde nu aveau alta optiune decat sa pescuiasca la waggler, slider sau feeder.

Eu m-am numarat printre pescarii norocosi, dar cei care nu mai vazusera asemenea metoda de pescuit pana atunci (vorbesc de anul 1979) nu se puteau opri sa nu vorbeasca despre asta. Pescuitul la feeder s-a dovedit metoda castigatoare, asa ca va imaginati ca am devenit foarte interesati de ea.

Celebrul campion olandez Jan van Schendel deschide, incepand cu numarul 102 al revistei Aventuri la pescuit, un miniserial in care prezinta evolutia pescuitului la feeder, stil de pescuit care castiga in randu pescarilor tot mai multi adepti pe toate meridianele.

Pentru continuarea articolului “Istoria Feeder-ului” de Jan van Schendel, nu ratati numarul de martie al revistei Aventuri la pescuit. Numarul 102 (martie) al revistei Aventuri la pescuit este disponibil la toate chioscurile de difuzare a presei.

Rate this post