May 132011
 

Bazele codului bunelor maniere se intrevad in antichitate cand s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea, perfectiunea spiritului; gesturile trebuiau sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, nici foarte iuti – de fapt acesta si explica faimosul proverb roman: “mediocritas optima est”.
Evul Mediu a venit cu o alta teorie – gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoa-nei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile sale, in timp ce in exteriorul corpului, printr-o atitudi-ne disciplinata a gesturilor omul se poate modela, poate deveni mai bun.
Deja se simte influenta pe care Divinitatea o avea asupra oamenilor – omul chiar daca este lipsit intr-o conjunctura de compania umana, este totusi supravegheat in permanenta de Dumnezeu, iar gesturile sale nu-i mai vizeaza doar pe ceilalti, ci si un transcendent, care si el ofera la randul sau oamenilor diferite semne.
Astfel, in acea societate in care se dorea crearea unei ordini bazata pe prezenta masiva a Divinitatatii, alaturi de gestus, a aparut si signum datorita nevoii de miracole, de minuni a acelor vremuri. Fireste functia ordonatoare, morala a gesturilor si-a mai pierdut din substanta odata cu trecrea timpului si multe din gesturile care guvernau societatea in acea perioada au capatat doar valenta metaforica.
Astfel, in zilele noastre suma acestor gesturi, insumate in codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie intr-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti din jurul nostru fara agresivitate, de a trece prin lume fara a-i deranja pe ceilalti.
Fata de antichitate si evul mediu, cand disciplina, ordinea, ierarhia erau impuse de respectul acordat formei, spiritului, ratiunii, se intrevede deja o schimbare in sensul ca accentul se muta pe materie, corp, pasiune.
Astfel, Descartes in studiile sale despre pasiunile sufletului, trage concluzia ca ca nu sufletul le intretine, ci pasiunile sunt ceea ce sufletul sufera si suporta, iar Pascal intr-o maniera asemanatoare sustine ca pasiunile iubirii sunt sentimente si ganduri care apartin propriu-zis spiritului desi sunt ocazionate de corp.
Fara indoiala, in societatea contemporana nu pot exista sentimente si relatii bazate pe dragostea autentica pe care ne-o dorim fiecare dintre noi daca cei implicati in actul emotional nu tin cont de ceea ce noi numim codul bunelor maniere. Respectarea acestuia se constituie intr-o premisa fundamentala pentru intretinerea unei relatii sentimentale profunde si ca atare va recomand tuturor sa tineti cont de aceste mici sfaturi care chiar daca nu va vor garanta succesul in dragoste… se vor constitui totusi intr-un sprijin puternic in formarea personalitatii voastre. Mult succes !

Omul nu traieste singur, izolat, el a devenit om atunci când, pentru a exista, a fost nevoit sa intre în relatii cu altii. El comunica cu semenii sai, îsi confrunta cu ei ideile, se dezvolta împreuna cu altii, într-un cuvânt: traieste într-o colectivitate sociala careia nu-i este indiferent modul de comportare al fiecarui individ în parte.
Deci, singura lui posibilitate de convietuire în societate este conditionata de respectarea normelor si principiilor etice si morale care guverneaza respectiva societate. A respecta aceste norme înseamna, practic, a raspunde asteptarilor si cerintelor colectivitatii în care traieste. Însa, si acestea trebuie dezvoltate si îmbogatite prin educatie, învatatura, permanenta instruire.
Astazi, reteta succesului poate fi data de integrarea cât mai rapida în „lumea reala”, lume în care se da din ce în ce mai mult importanta aparentelor. Dar chiar si în aceasta lume, bunele maniere reprezinta o adevarata carte de vizita.
Codul bunelor maniere reprezinta, de fapt, „arta de a trai frumos” în toate împrejurarile vietii.
Orice om ar trebui sa lase în urma lui ceva deosebit pentru a nu fi uitat. Dar daca nu ne sta în putinta, sa lasam macar amintirea frumoasa a celui care a fost un „Domn” sau a celei care a fost o „adevarata Doamna”!
Nu trebuie sa judeci pe om dupa aparenta (LA FONTAINE).
Modestia sade bine tânarului (PLAUT).
Ori vorbeste cum ti-e portul, ori te poarta cum ti-e vorba (PROVERB).
Multumeste-te sa fii om (LESSING).
Trebuie sa manânci ca sa traiesti si nu sa traiesti ca sa manânci (MOLIERE).
Cea mai buna casatorie pentru un om este sa ia ca zestre a sotiei un caracter frumos (HIPPONAX).

 

SA FIM EXIGENTI CU NOI INSINE

Poti sa placi persoanelor pe care le intilnesti , sa ai succes dupa succes , sa uluiesti lumea cu inteligenta ta , dar toate aceste calitati ” sociale ” nu-ti permit totusi sa fii ingaduitor cu propriile tale defecte. Caci acel ” cunoaste-te pe tine insuti ” , celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi , este un sfat demn de urmat cu toate ca e un examen , dintre cele mai severe , la care trebuie sa te supui permanent.

Multe conflicte ar putea fi evitate , daca in momentul declansarii lor ne-am intreba pe noi insine nu cumva gresim ? Sa recunoastem ca suntem mult mai indulgenti fata de noi decit fata de altii. Este , desigur , o inclinatie natural-umana , dar asta inseamna oare ca trebuie sa i ne supunem , acestei slabiciuni , fara sa incercam sa luptam impotriva ei?

Vedem aproape intotdeauna paiul din ochiul altuia in locul birnei din ochiul nostru .. Daca am fi lucizi , daca ne-am analiza cu obiectivitate , viata ar fi mai usoara pentru toti. In orice caz , nu exista doua feluri de bune maniere: unele aplicabile in societate si altele acasa. Este suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid ca niste manechine intepenite , ci natural , firesc , calm si linistit.

E deajuns sa nu confundam relaxarea cu dezordinea si singuratatea cu un mod de viata descatusat de orice reguli de buna cuviinta. Dar cine nu-i cunoaste pe acei ” stapini atotputernici ” cu camasa descheiata , cu bretelele atirnind , cu parul vilvoi , care pretind sotiei sa le aduca imediat papucii , ei tolanindu-se pe o canapea , cu ziarul in mina , pentru a se deleta cu stirile sportive ? Poate surveni ” o catastrofa culinara ” , poate sa sune telefonul , poate sa latre ciinele… ” sunt stapin la mine acasa si la urma urmei toata lumea traieste aici din banii mei ! ” Sau mai rau , ” eu sunt stapinul casei ! Si toti membrii familiei trebuie sa-mi faca mie viata placuta ! ” Nu va fi vorba , in mod sigur , de o familie fericita … Daca-i acorzi familiei tale soiul acesta de stima , chiar daca pretinzi ca esti manierat , inseamna ca stima ce ti-o porti tie insusi e vorba goala , caci nu lasi politetea la usa o data intrat in casa.

Scopul oricarui om este , s-ar putea spune , sa aiba o viata frumoasa. Cel mai nonconformist dintre noi va ajunge pina la urma la aceasta concluzie. Sigur ca lucrul acesta nu depinde numai de el , dar depinde , in primul rind , de el. E suficient sa-ti imaginezi , atunci cind esti singur si crezi ca poti sa-ti permiti orice , ca te afli , de fapt , in prezenta unei fiinte pe care o stimezi si fata de care nu ti-ai putea ingadui nici o grosolanie. De ce nu ai fi chiar tu acea persoana ? Sa zicem ca ai ramas intimplator singur pentru citeva zile in casa. Familia ti-a plecat in concediu. Esti tentat sa lasi paturile in dezordine , dulapurile deschise si sa maninci direct din cratita. E suficient sa te gindesti ca in acea clipa iti intra in casa niste prieteni care au o parere foarte buna despre tine. Vor fi sigur dezamagiti de ceea ce vad , iar scuzele vor fi , din pacate , inutile.

MAI MULT SAPUN , MAI PUTIN PARFUM …

Obiceiurile noastre pot sa se schimbe , manierele noastre pot deveni mai rafinate , personalitatea noastra poate sa se dezvolte , dar corpul nostru e un ” personaj ” care ne insoteste mereu. El e o componenta constanta a fiintei umane , careia trebuie sa-i dam toata atentia punind in valoare ceea ce ne-a daruit natura.

Nimic nu este mai placut decit sentimentul ca aspectul nostru atrage si retine privirea celorlalti. Intrebata care este secretul frumusetii ei , o mare actrita a raspuns scurt : ” multa apa , mult sapun si nimic altceva “. Cremele , lotiunile , sprayurile deodorante , coloniile au devenit indispensabile toaletei zilnice , dar ele nu pot inlocui , in nici un caz , baia si dusul.

Lipsa de timp nu este o scuza pentru dintii cariati , pentru miinile si picioarele neingrijite sau pentru un par lasat in dezordine.Toate aceasta nu sunt legate de o stuatie financiara privilegiata si oricine invoca acest lucru este foarte probabil de rea credinta. Cel care crede ca omul trebuie sa fie ” natural ” si ca aspectul exterior nu conteaza , dovedeste cel mult ca bunul simt ii este la fel de strain ca periile de par , de dinti si de unghii.

Pentru fiecare dintre noi , a calatori in tramvai linga o persoana rau mirositoare , linga un betiv sau linga un fumator invederat poate deveni o experienta insuportabila. Lipsa de respect fata de ceilalti atinge insa apogeul atunci cind neglijenta vestimentara si murdaria se ascund sub parfumuri tari. Apa de toaleta nu le este permisa decit acelora care mai intii s-au spalat cu grija …

SANATATEA – CEL MAI PRETIOS BUN AL OMULUI


Viata regulata , odihna activa fac parte din ingrijirile normale pe care le datorezi sanatatii tale. Mijlocul cel mai simplu si mai eficient de a te reface este somnul. Tot el este izvorul bunei dispozitii si al unei infatisari agreabile. Iata de ce , pe buna dreptate , somnul dinaintea unei petreceri la care esti invitat seara se numeste ” somn de frumusete ” . Daca faci parte dintre cei care trebuie toata viata sa sara din pat in zori ori dintre cei la care somnul nu vine decit in primele ore ale diminetii , atunci ai da orice in schimbul unui somn bun. Un detaliu revine in mod constant in biografiile marilor personalitati – generali sau conducatori de popoare , mari oameni de stiinta sau poeti : ca se multumeau doar cu un somn de patru sau cinci ore pe noapte.

Nu ne vom lansa intr-o interminabila polemica asupra duratei optime a somnului , deoarece durata aceasta e o chestiune de temperament. Dupa statistici , omul pierde dormind cam o treime din viata , dar nu toti oamenii au nevoie de 7-8 ore de somn pe zi.

Discutia ramine totusi deschisa : tinerii au mai multa nevoie de somn si se trezesc mai tirziu , batrinii se scoala, in schimb , mai devreme… . Important este sa ne dozam orele de somn astfel ca organismul nostru sa nu sufere. Cea mai buna solutie e sa respectam un anumit program : sa ne culcam si sa ne sculam la ore fixe , sa ne ingaduim eventual un somn scurt dupa masa de prinz si sa evitam cafele si medicamentele pentru care inlocuiesc sau instaleaza somnul.

La pastrarea sanatatii contribuie in egala masura alimentatia rationala , gimnastica zilnica , masajele regulate , plimbarile si excursiile , sportul facut in mod rational , alternarea lucrului cu timpul liber. In privinta alimentatiei , lucrarile de specialitate pun accentul nu numai pe calitate , ci si pe cantitate. Daca tousi mincam prea mult , prea des si prea gras e cazul sa nu ne privam corpul de exercitii fizice , cu atit mai mult cu cit , in zilele noatre , masina ne condamna la sedentarism. Prea des uitam ca excursiile si mersul pe jos sunt la fel de eficiente ca orice sport.

Solutia este la indemina oricui : mersul pe jos intre casa si birou si , cind avem timp , excursiile la sfirsit de saptamina. Pina nu e prea tirziu , trebuie sa recurgem la dieta sau chiar la ingrijiri medicale , completate de gimnastica si masaje. Ele vor da , fara indoiala , rezultatele scontate , contribuind la diminuarea tesutului adipos si la obtinerea unui tonus muscular de invidiat.

Exista astazi o adevarata industrie a produselor cosmetice menita sa faca minuni cu fata si cu corpul nostru. Sa nu ni se para extravagant un abonament la o sala de gimnastica , o sedinta de sauna o data pe saptamina , doua ore pe saptamina la un bazin de inot etc. Conditia necesara pentru ca aceste tratamente sa dea rezultate este sa le facem cind inca nu avem nevoie de ele. Un parinte inteligent isi va obisnui copilul de mic sa faca macar 5 minute zilnic de gimnastica. Sa nu uitam niciodata ca fiecare kilogram pe care il adaugam cere altul. Dupa ce am ” agonisit ” astfel multe kilograme in plus , este aproape imposibil sa le mai dam jos. Curele de slabire drastice sunt la fel de nocive ca si kilogramele nedorite.


Cum ne machiem ? Iata inca un domeniu la care se poate aplica dictonul antic ” cunoste-te pe tine insuti ” , caci numai asa poti sa-ti corectezi micile defecte. Faceti-o cu discretie , evitind culorile tipatoare , proasta lor imbinare nuantele stridente. Este necesar ca machiajul sa tina seama de imprejurarile si de anturajul in care ne gasim. Nenumarate reviste abunda in recomandari privind folosirea cu masura a produselor cosmetice.

Sa nu ezitam sa tinem seama de ele , sa nu ne bazam pe intuitia noastra. Cel mai bine ar fi sa apelam la serviciile calificate ale unei cosmeticiene , platind o consultatie sau mai multe numai pentru a obtine niste sfaturi exacte. Frumusestea naturala trebuie ajutata si nu brutalizata. O bruneta cu ochi verzi este clar avantajata de o nuanta roscata data parului si dezavantajata de un par transformat in spicul griului.Nu exista femei urite , nu exista decit femei neglijente.

NU MAI SUNTEM FOARTE TINERE

A intrat in legenda povestea unei hetaire care , la primele semne de imbatrinire , isi lua oglina si merse s-o ofere templului divinei Afrodita , cu aceasta rugaminte : ” Ia-mi oglina , buna zeita. Ce am fost nu mai pot sa vad si cum sunt nu mai vreau sa vad ! “

Exista o seninatate disperata in cuvintele acestei femei care , dupa ce a gustat din toate bucuriile vietii , a inteles in ce moment trebuia sa paraseasca scena primei tinereti. Dar a inteles si in ce moment incepea o noua viata , cea a maturitatii , a intelepciunii , a echilibrului. Trebuie sa fi folosit rau tineretea pentru a tremura in fata anilor care ne astepta , caci a doua jumatate a vietii aduce cu ea multe bucurii profunde , multe satisfactii si multa liniste.

Vanitatea de a ne crampona de ceea ce am fost : de noptile cind dansam neobosite , de zilele in care eram admirate oriunde apaream , este total inutila caci nimic nu este mai trist pentru o femeie de o anumita virsta decit acest regret al trecutului , sau refuzul de a intelege prezentul , moment care depinde numai de o pregatire sufleteasca prealabila. Aceasta drama – caci este o darma sa nu sti sa imbatrinesti frumos – este de multe ori provocata de lipsa de tact a celor din jur.

Nu este permis ca , intilnind o doamna dupa mai multi ani, sa deschizi o discutie pe tema frumusetii ei trecute. Cei care cred ca ii fac o placere doamnei spunindu-i ce frumoasa era , ce silueta minunata avea , ce gust desavirsit in a se imbraca , gresesc profund. Un filozof spunea odata ca ii este cumplit de mila de femeile frumoase. Tineretea si frumusetea deschid toate usile si inlocuiesc in viata familiala si sociala – de cele mai multe ori – alte calitati , mai ascunse , pe care ar trebui sa le aiba un om obisnuit.

Si vine o zi – la femei cam in jurul virstei de 50 de ani – cind auzi fara sa vrei ca esti catalogata drept baba , cind vinzatorul nu mai este amabil cum era altadata , cind sotul face involuntar o comparatie cu alta femeie , care nu te avantajeaza , etc. Daca nu treci cu umor peste aceste momente se va declansa sigur o criza , o cadere psihica cu urmari grave. Din acel moment , nu te mai duci la dentist – nu mai conteaza – nu te mai preocupa ca te ingrasi – nu mai conteaza , iti zici – nu te mai imbraci cu grija – e inutil , iti spui. Iti pregatesti astfel o batrinete urita. Trebuie sa ne luptam sa imbatrinim frumos si sa ne pregatim din vreme , pentru ca si batrinetea e a noastra cum a fost tineretea si frumusetea. Desigur , e mai bine sa fim tineri , frumosi si sanatosi , decit batrini uriti si bolnavi !

Acum e momentul sa intelegem ca frumusetea nu dispare daca e vorba de cea spirituala. O privire blinda , un suris cald , o conversatie inteligenta fac posibila o concurenta loiala intre o persoana tinara si una in virsta. Este in ordinea firii si depinde doar de noi sa izbutim. Totul e sa nu disperam. Acum avem alte satisfactii si alte preocupari ; sa nu ne lamentam continuu , sa nu arboram o figura acra si obosita. Nimeni nu ne poate ajuta sa traversam aceasta perioada in afara de noi.

Esti tinar , daca te simti tinar , desigur. Dar sa nu constringem pe altul sa ghiceasca in ce masura ne simtim tineri , ci sa ne adaptam tinuta vestimentara la virsta noastra , sau sa ne alegem o profesie ce ne va da mereu satisfactie. Oricine primeste cu placere un compliment , dar nu este deloc necesar sa intrebam mereu citi ani imi dati. S-ar putea ca interlocutorul nostru sa greseasca si sa ne dea cu vreo 5 mai mult ! Se obisnuieste , din ce in ce mai des , ca doua persoane care nu s-au vazut de mult sa-si spuna reciproc , automat , fara sa fie de fapt adevarat : ” ce bine arati ! ” Am auzit chiar o anecdota pe aceasta tema – exista virsta intiia , virsta a doua si ” ce bine arati “. Raspunsul este in genere , multumesc ! La fel si in cazul imbracamintii :

” Ce bluza frumoasa aveti “. ” Multumesc ! ” Sunt formule mai noi , care nu constituie un atentat la bunele maniere. Cu o singura conditie – sa fie sincere. Dar sa surizi ironic sau sa comentezi cu altcineva contrariul celor afirmate este de neiertat. Problema este de a sti cind trebuie sa renunti la statutul de femeie frumoasa , la fel ca actorii lucizi care ghicesc momentul in care trebuie sa paraseasca ecranul si luminile rampei.

Sa ne amintim de Shirley Temple ai carei manageri incercau sa-i stopeze cresterea cu produse farmaceutice pentru a imbogati cit mai multa vreme industria cinematografica americana. Nu putem sa nu admiram felul in care micuta Shirley a hotarit cu curaj sa-si construiasca o noua viata care nu datora nimic fabricilor de vise. Daca n-ar exista amintirea tineretii n-am simti batrinetea. Boala si nu virsta ne impiedica sa facem ceea ce faceam altadata , caci o persoana in virsta poate fi fiinta la fel de agreabila ca si una tinara.

Si daca totusi ne simtim demoralizate , sa recitim incintatoarele scene descrise de Proust in romanul ” In cautarea timpului pierdut ” si sa retraim momentele inserarii de pe plaja de la Balbec , impreuna cu minunata bunica a autorului ce polariza , prin spirit si inteligenta , grupul de tineri , in defavoarea ” fetelor in floare “.

CUM SA MERGEM , CUM SA NE PURTAM , CUM SA NE ASEZAM …

Cind mergem pe strada sa ne amintim ca nu o putem face la intimplare ci ca exista si in acest domeniu niste reguli de care trebuie sa tinem seama. Sa nu ne facem un obicei din a alerga mereu pentru ca suntem in intirziere sau sa mergem girboviti si incruntati pentru ca avem necazuri. Ii vom stressa pe cei din jur si le vom deveni nesuferiti. Noi insine vom constata ca ne-am schimbat firea si nu in bine. Nu este greu sa ne controlam. Ne sculam mai devreme cu o jumatete de ora si ne facem un program care poate fi respectat , iar grijile le lasam acasa in vestiar , macar pentru a nu fi compatimiti. Merita !

Revenind la mers.Cine n-a admirat mersul gratios , suplu al manechinelor sau al actritelor. Nimic fals , nimic de prisos , nimic fortat. Dar in general nu ne prea gindim la eforturile si exercitiile pe care fiintele pe care le admiram le-au facut ca sa para ca nu merg , ci ca plutesc. In toate scolile de profil cursantii – baieti sau fete – sunt invatati mai intii sa poarte pe cap o carte sau un obiect greu.

Imposibil sa stai cocosat cu o asemenea povara in echilibru ! Oamenii primitivi au o tinuta frumoasa dobindita prin purtarea pe cap a unor vase grele. Sa incercam deci si noi sa purtam pe crestet cind avem putin timp acasa , macar 5 minute in fiecare zi , o greutate de acest gen. Mersul va deveni mai sigur , coloana vertebrala mai dreapta. Exersind vom fi siguri de reusita. Sa ne supraveghem in permanenta tinuta – sa nu ne aplecam umerii inainte , sa nu miscam exagerat bratele si coatele , sa facem pasi nici prea mari , nici prea mici , sa ne retragem stomacul in interior si sa tinem sira spinarii dreapta.

Toate aceste gesturi le putem face pe strada de cite ori ne aducem aminte. Sa ne aducem aminte cit mai des ! Cu virsta tinuta omuluiu se modifica. Sa incercam sa o corectam studiindu-ne cu grija intr-o oglinda care se ne reflecte din cap pina in picioare. Vom incerca sa avem un aer sigur dar dezinvolt , vom tine genunchii apropiati cind mergem , trunchiul drept si fata destinsa. Cind ne oprim sa stam de vorba cu cineva pe strada nu ne vom sprijini de zid , pentru ca putem sa ne tinem si pe propriile noastre picioare.

Domnii nu au niciodata voie sa-si tina miinile in buzunare. In casa nu ne vom sprijini de spatarul scaunului si nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Unii au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei , cu un creion , o bricheta , un cutit , nefiind constienti ca-i enerveaza pe cei din jur. Chiar daca ne-am antrenat intr-o discutie aprinsa , nu-l vom lua pe interlocuitorul nostru de un nasture nici nu-l vom aproba batindu-l energic pe umar sau inghiontindu-l cu cotul in coaste.

In casa , intr-o vizita vom evita sa stam cu spatele la cei din jurul nostru. Daca o facem siliti de o imprejurare oarecare – suntem solicitati sa raspundem la o intrebare , de pilda – ne cerem scuze. Expresia ” un spate dragut ” are farmecul sau si poate fi valabila la plaja sau la un bal , dar nu in viata noastra publica. Si cind ne asezam trebuie sa o facem cu grija. Daca o actrita se straduieste sa studieze acest gest , inseamna ca nu e asa usor cum s-ar crede. Sa te asezi pe un scaun , pe o canapea sau pe un fotoliu inseamna sa dai aproape un examen , deoarece poti sa te asezi cu un gest plin de gratie , dupa cum poti sa te trintesti ca un lemn sau sa te tolanesti de parca nu ai mai pleca niciodata. Sa nu credem ca suntem obligate sa folosim cu zgircenie marginea fotoliului , doar pentru ca asa era distins pe vremuri.

Din nefericire , lista greselilor pe care poti sa le comiti asezindu-te , poate sa se prelungeasca la nesfirsit. Sa amintim genunchii tinuti cu miinile , bataia nervoasa a degetelor pe suprafeta mesei , fluieratul sau fredonatul unor melodii , genunchii indepartati – pozitie dezagreabila in general la doamne – si altele. Este , de asemenea , o ofensa adusa bunelor maniere sa-ti incrucisezi picioarele. In schimb , o doamna poate sa-si incruciseze partea de jos a picioarelor , avind grija sa-si acopere , discret , genunchii cu fusta , chiar daca la Roma sau la Paris se poarta foarte scurt. Cind , in sfirsit , te ridici , faci in asa fel incit sa nu stai cu spatele la ceilalti cind iti iei ramas bun si sa nu impingi cu forta scaunul. E bine sa-ti dovedesti simtul de ordine punindu-l la loc , dar fara sa cazi in extrema cealalta , cautind cu prea multa grija locul unde era la inceputul vizitei.

CUM NE MISCAM ?

Ce sa facem cu miinile ? Am enumerat ce nu trebuie sa facem : sa nu le miscam fara rost , sa nu le infundam in buzunare , sa nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei etc. Sa nu gesticulam excesiv. Dar , renuntind la orice miscare a miinilor conversatia noastra ar deveni total inexpresiva. Reamintiti-va anecdota cu eroul italian , decorat pentru ca nu a tradat dusmanului secretele pe care le detinea. Cum as fi putut sa o fac daca aveam miinile legate le spate ? – spune nevinovatul? soldat … Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De asemeni , este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a-si incearca elasticitatea falangelor , rotindu-si podul palmei la nesfirsit. Este aproape inutil sa va spunem ca aceste gesturi sunt socotite proaste obiceiuri. Sa nu terminam acest capitol fara sa mai amintim ” miscari ” gresite in societate : degetele in nas sunt poate amuzante la copii de doi ani , dar de la aceasta virsta , e un gest care trebuie pedepsit si interzis cu desavirsire.

Scobitoarea nu-si are locul la o masa festiva. Daca ai absoluta nevoie de ea , trebuie sa o folosesti cind esti singur.Cintaretele isi incruciseaza miinile pe piept ceea ce se pare ca le ajuta sa cinte mai bine. Pentru restul oamenilor gestul este ridicol. Nici sa-ti pui miinile in sold ca o precupeata , nu este un semn de buna educatie, chiar daca esti foarte suparat. Napoleon a fost imortalizat in tablouri tinind o mina sub nasturii tunicii , iar pe cealalta la spate. Chiar daca sunteti un tip de genul lui Napoleon , astazi aceasta atitudinea provoaca risul.

Cind tusesti sau casti , pui mina la gura. Fiecare stie acest lucru , dar din nefericire nu toata lumea o face ! Sa rizi nu este numai firesc ci – dupa cum spunea Rablais e chiar , un semn de sanatate. Dar daca ai un ris strident si mai ales daca o data izbucnit , nu-l mai poti stapini , ai grija sa nu te exteriorizezi in acest fel. Dar e la fel de deplasat sa incerci sa acoperi cascadele de ris , ducind mina la gura. Nu mai vorbim de impresia proasta pe care o faci cind rizi in hohote , lovindu-te peste solduri sau impungindu-ti vecinul in coaste. Ca orice manifestare comportamentala risul isi gaseste expresia ideala in moderatie. Orice om este mai simpatic cind suride. Este un secret pe care il detin prea putini semeni ai nostri , dar face minuni cu conditia de a nu-l etala permanent , pentru ca atunci se transforma in rinjet.

 

Rate this post
Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Google Buzz
  • LinkedIn
  • MySpace

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)