Mar 082010
 

În cadrul unei dezbateri, reprezentanţii RMGC au declarat că compania s-a implicat în conservarea patrimoniului istoric şi urban din Roşia Montană, în timp ce o serie de experţi au spus că importanţa descoperirilor arheologice din zonă este unică în Europa şi drept urmare conservarea acestora trebuie făcută integral.

Pe 3 martie, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ s-a desfăşurat prima dezbatere din seria de colocvii consacrată problemelor patrimoniului cultural românesc şi politicilor de conservare a acestuia, intitulată Patrimoniul istoric în contextul modernizării–permanenţă şi actualitate.

Lucrările s-au desfăşurat pe trei secţiuni – Proiectul Roşia Montană şi apărarea patrimoniului cultural-istoric naţional, Situri arheologice şi şantiere arheologice, Impactul exploatării miniere asupra patrimoniului cultural al zonei – şi au fost moderate de: dr. Ovidiu Cristea, director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“, acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române şi acad. Răzvan Theodorescu.

Din prezentări şi intervenţii s-au desprins câteva poziţii bine definite, dintre care unele au fost îndelung dezbătute şi mediatizate în ultimii ani.

Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a prezentat proiectul său de minerit:  aspectele legate de dezvoltarea socială a zonei, în mod tradiţional angrenată în exploatarea minieră, măsurile preconizate pentru protecţia mediului şi ecologizare, cu intervenţie rapidă acolo unde exploatarea din anii comunismului a afectat grav spaţiul înconjurător.

De asemenea, au fost subliniate contribuţiile financiare făcute în conformitate cu Legile 378/2001, 422/2001, 462/2003, 258/2006, ce prevăd obligaţia investitorului de a finanţa cercetările arheologice de salvare în zonele ce intră în spaţiul proiectului vizat.

În acest sens RMGC a încheiat acorduri de cercetare cu instituţii ştiinţifice acreditate, care au desfăşurat mai multe campanii de săpături arheologice, cu rezultate de o mare importanţă pentru istoria mineritului european.

Reprezentanţii RMGC au declarat că compania s-a implicat în conservarea patrimoniului istoric şi urban din Roşia Montană, prin deschiderea unei expoziţii a mineritului şi consolidarea imobilelor din zona centrală istorică, pentru conservarea şi restaurarea lor ulterioară. Au fost prezentate şi planurile de amenajare, în vederea vizitării, a galeriilor romane şi medievale Cătălina-Monuleşti, Părul Carpeni şi Piatra Corbului, precum şi de restaurare a celor 233 de imobile din zona protejată, care aparţin companiei.

Dincolo de toate aceste demersuri rămâne, în opinia RMGC, evidentă şi necesară deschiderea programului de exploatare a aurului, conform contractului de concesiune încheiat cu statul român. Altfel RMGC nu poate să se implice, în continuare, în salvarea patrimoniului istorico-cultural al zonei, fondurile alocate activităţilor de conservare şi restaurare a patrimoniului urban şi arheologic, urmând să provină din profiturile obţinute în urma exploatării zăcămintelor aurifere.

Cea de-a doua opinie, care până la această dată este ireconciliabilă cu poziţia RMCG, consideră că importanţa descoperirilor arheologice din zonă este unică în Europa şi drept urmare conservarea acestora trebuie făcută integral. Ca urmare, zona Roşia Montană ar trebui scoasă din circuitul exploatărilor miniere, iar ca proiect de dezvoltare durabilă ar trebui luat în considerare mai ales turismul. În acest sens, bine venit este demersul Ministerului Culturii de a include Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, pentru că ea reprezintă nu numai situl roman Alburnus Major, ci şi tradiţia etnografică, peisajul cultural, precum şi patrimoniul de arheologie industrială.

Cei care au prezentat acest punct de vedere au fost dr. Ioan Piso, director al Muzeului de Istorie a Transilvaniei, dr. Mircea Babeş, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“, dr. Horia Ciugudean, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, dr. arh. Monica Mărgineanu-Cârstoiu, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“.

Domniile lor nu au pus în discuţie calitatea cercetărilor arheologice întreprinse, ci au pus sub semnul întrebării modul în care autorităţile abilitate ale statului român au instrumentat rezultatele acestor cercetări, acordând certificate de descărcare de sarcină arheologică, dintre care unele au fost anulate prin justiţie (cazul siturilor din zona muntelui Cârnic).

Interesante au fost intervenţiile prof. univ. dr. Alexandru Sandu, decan al Facultăţii de Urbanism (UAUIM) şi a dr. Beatrice Cauuet (Laboratoire TRACES-CNRS, Université Le Mirail, Toulouse).

Prof. univ. dr. Alexandru Sandu, decan al Facultăţii de Urbanism (UAUIM), a subliniat faptul că dezvoltarea durabilă este un concept integrator şi are trei componente – comunitate, dezvoltare, mediu –, iar nici una dintre acestea nu poate fi prioritară în detrimentul celeilalte, de aceea protejarea şi conservarea patrimoniului istoric nu pot fi făcute decât punctual, ca rezultat al unui proces de negociere între toate părţile implicate, care să ducă la coordonarea şi concertarea intereselor tuturor.

Dr. Beatrice Cauuet (Laboratoire TRACES-CNRS, Université Le Mirail, Toulouse),reputat cercetător, specialist în arheologie subterană, a prezentat sistematic rezultatele săpăturilor arheologice  pe care le-a condus în zona Roşia Montană între 1999-2006, insistând pe descoperile de excepţie, cum au fost camerele şi roţile de drenaj din zona Păru Carpeni, considerate unicat în Europa, conservate in situ.

Întrebată dacă poate considera oportună continuarea proiectului de exploatare minieră, în condiţiile unor descoperiri arheologice de excepţie, dr. Beatrice Cauuet a făcut referire la legislaţia din Franţa, unde sarcina arheologilor, în cazul unor săpături de salvare cum au fost şi cele de la Roşia Montană, este aceea de a încerca într-o perioadă de timp limitată şi cu un buget determinat, să inventarieze, să fotografieze şi să conserve, in situ sau în alte spaţii, cât mai mult din vestigiile descoperite. Părerea arheologilor rămâne consultativă, deşi visul lor este acela de a se conserva totul. Decizia – în Franţa– se ia însă la alt nivel, în funcţie de multe alte considerente.

La această dezbatere au participat cu intervenţii şi ca moderatori: acad. Ioan Haiduc, Preşedintele Academiei Române, acad. Dan Berindei, Vicepreşedinte al Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu.

Acad. Ioan Haiduc a subliniat încă o dată faptul că finanţarea cercetărilor arheologice de la Roşia Montană de către RMGC a fost o obligaţie ce decurgea din legislaţia în vigoare privind protejarea siturilor arheologice. În acelaşi timp, etica şi deontologia profesională obligă pe cercetătorii implicaţi să păstreze o atitudine corectă şi echidistandă indiferent de banii alocaţi. Tot Domnia Sa a pus în discuţie numărul real de locuri de muncă pe care proiectul îl va pune la dispoziţia minerilor din zonă. Acesta nu va fi mai mare de 500-600 locuri de muncă, restul fiind în domeniul industriei chimice, pentru care – de altfel – nu există personal calificat în zonă. În încheiere a citat părerea unor publicaţii de profil care consideră că valoarea patrimoniului arheologic reprezintă „o comoară mai mare decât aurul însuşi“.

Acad. Dan Berindei considera că subiectul este de un atât de mare interes încât poate fi supus chiar unui referendum, iar acad. Răzvan Theodorescu a salutat iniţiativa Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ şi a scos în evidenţă faptul că pentru prima dată în problema Roşiei Montane s-a instaurat un climat de dialog.

sursa:realitatea.net

Dezbatere Roşia Montană: aur sau patrimoniu?
Rate this post
Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Google Buzz
  • LinkedIn
  • MySpace

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.