Feb 192010
 

Noţiuni generale,alcǎtuire,clasificǎri.

Prin lucrǎri de tencuieli se inţelege acoperirea suprafeţelor elementelor de construcţie “de roşu”,executate din lemn,piatra,cǎrǎmida şi beton cu un mortar,care dupǎ un anumit interval de timp se intǎreşte formând un strat rezistent.                                                                             La clǎdiri,peste acest strat se aplicǎ de cele mai multe ori şi in special în interiorul clǎdirii,spoieli,zugrǎveli si in anumite incǎperi,vopsitorii în ulei.În alte cazuri,stratul de tencuialǎ se prelucreazǎ în mod special sau se acoperǎ cu substanţe speciale avǎnd un anumit scop funcţional.

Alcǎtuirea tencuielilor.

Tencuielile,cu excepţia celor brute,se alcǎtuiesc din cel puţin douǎ straturi:                                                                                                             -primul strat,stratul de bazǎ (grundul) are grosimea de 8….15mm şi se executǎ din mortar obişnuit;                                                                             -al doilea strat (faţa vǎzuta) are grosimea de 5….30mm,dupǎ felul prelucrǎrii şi al materialului folosit şi se executǎ cu mortar obişnuit sau cu materiale speciale.                                                                                                   Pentru ca grundul sǎ adere bine la suprafeţele de beton,zidǎrie de piatrǎ sau la cele din şipci şi trestie,suprafeţele se vor amorsa cu un un strat de şprit.În acelaşi scop pe plasele de rabiţ se aplicǎ un strat de suport (şmir),care umple ochiurile plasei.                                                                   Grundul se executǎ,în general,pentru orice fel de tencuialǎ,diferenţa constând numai în felul materialelor din care se preparǎ mortarul.În mod excepţional el poate lipsi la tencuielile pe suprafeţele de beton la care faţa vazutǎ se aplica direct peste şprit şi la tencuielile pe suprafeţele de rabiţ la care faţa vǎzutǎ se executǎ direct peste şmir.                                                              Faţa vǎzuta se poate finisa,conform prevederilor proiectului,în urmǎtoarele moduri:                                                                                            -închiderea porilor cu un strat subţire de var şi adaos de ipsos(100kg ipsos\ 1 m cub var pasta),denumit glet de var;                                           -acoperirea cu un strat subţire de pastǎ de ipsos fin netezit,denumit glet de ipsos;                                                                                         -tratarea in scopuri decorative:frecare cu peria de sǎrmǎ,rostuire,buciardare,spriţuire,pieptǎnare etc.                                                                                                                                                                 Clasificarea Tencuielilor.

Dupǎ natura suprafeţei pe care se aplicǎ tencuielile pot fi:                                -tencuieli pe suprafeţe de cǎrǎmidǎ;se executǎ în douǎ straturi(grund şi strat vizibil);                                                                                                   -tencuieli pe suprafeţe de beton şi pe suprafeţe de zidǎrii de piatrǎ;se executǎ din şpriţ,grund şi strat vizibil.                                                                           La tavane cu suprafeţe plane,pe planşee de beton armat monolit fǎrǎ grinzi,din fǎşii prefabricate de beton armat,tencuielile pot fi aplicate în douǎ straturi (şpriţ şi strat vizibil);                                                                                   -tencuieli pe suprafeţe de şipci şi trestie (tavane şi pereţi) care se executǎ în trei straturi (şprit,grund şi strat vizibil),stratul şpriţ având rolul de amorsaj;                                                                                                              -tencuieli de pe suprafeţe de rabiţ (tavane) care se executǎ în trei straturi (şmir,grund şi strat vizibil).                                                                                                                                                                                            Dupǎ modul de finisare tencuielile pot fi:

-tencuieli brute,constituite dintr-un singur strat executat din mortar de      var gras cu sau fǎrǎ adaos de ciment;                                                                      -tencuieli obişnuite drişcuite,din tinci de var aplicat pe un grund din mortar de var gras,cu sau fǎrǎ adaos de ciment;                                                      -tencuieli sclivisite alcǎtuite din douǎ straturi din mortar de ciment;          -tencuieli gletuite,pentru acoperirea feţei vǎzute a tencuielii;                   -tencuieli decorative ,cu faţa prelucratǎ în mod decorativ.                                                                                                                                                 Dupǎ materialul din care se preparǎ mortarul,tencuielile pot fi:

-tencuieli cu mortar de var gras (mortar preparat numai cu var),atǎt pentru grund,cât şi pentru faţa vǎzutǎ;                                                                          -tencuieli cu mortar de var ciment (mortar preparat cu var gras,cǎruia i se adaugǎ o cantitate de ciment potrivitǎ cu rezistenţa cerutǎ pentru tencuialǎ).Aceste tencuieli se executǎ obişnuit pe suprafeţele de beton,pe suprafeţele exterioare ale clǎdirilor,precum şi în interior acolo unde tencuielile sunt expuse degradǎrilor sau loviturilor;                                                -tencuieli cu mortar de var şi ipsos (mortar alcǎtuit din nisip amestecat cu ciment).Se folosesc mai ales la soclurile exterioare ale clǎdirilior,la tencuieli sclivisite,la pereţii expuşi la umezeala permanentǎ sau la acţiuni mecanice;                                                                                                           -tencuieli cu mortar de var şi ipsos (mortar alcǎtuit dintr-un amestec de nisip cu var pastǎ şi cu adaos de ipsos).Acest mortar se întrebuinţeazǎ mai ales la tencuirea plafoanelor din şipci şi trestie;                                                -tencuieli cu mortar de ipsos,cu faţa vǎzutǎ executatǎ numai din ipsos pe un grund de mortar de var ipsos.Se executǎ atât la pereţi,cât şi la tavane;            -tencuieli cu materiale speciale.În aceastǎ categorie se cuprind tencuielile exterioare executate cu materiale speciale ca:dolomit,terasit sau similipiatrǎ.                                                                                                                                                                                                                          Dupǎ destinaţiile speciale tencuielile pot fi:

-tencuieli impermeabile,care se obţin fie prin sclivisirea feţei vǎzute a tencuielilor executate cu mortar de ciment sau prin introducerea în mortarul de ciment a unor substanţe speciale,care fac tencuiala mai impermeabilǎ,fie prin modul de executare a tencuielilor ca de exemplu prin torcretare,în care caz ele se numesc tencuieli torcretate;                                                                       -tencuieli antiacide,care rezistǎ la acţiunea substanţelor chimice şi care se obţin cu materiale având caracteristici speciale;                                            -tencuieli acustice,care se realizeazǎ în scopul de a absorbi sunetele în sǎlile de spectacole şi se executǎ cu agregat poros (piatrǎ ponce,zgurǎ mǎcinatǎ etc.).                                                                                                                                                                                                             Pregǎtirea construcţiei şi a suprafeţelor în vederea executǎrii tencuielilor

Înainte de începerea lucrǎrilor de tencuieli,trebuie terminate toate lucrǎrile care ar putea împiedica executarea tencuielilor sau prin lipsǎ,ori executarea lor ulterioarǎ,ar putea sǎ le deterioreze.                                                Pentru începerea tencuielilor interioare trebuie terminate urmǎtoarele lucrǎri:                                                                                                                 -zidǎria pereţilor despǎrţitori sǎ fie complet terminatǎ,precum şi eventualele spargeri fǎcute pentru lucrǎrile de instalaţii;                                            -instalaţiile electrice,de apǎ,de incǎlzire centralǎ şi de gaze care sunt prevǎzute sǎ rǎmânǎ îngropate sub tencuialǎ,sa fie complet executate,iar cele de apǎ şi de încǎlzire centralǎ sǎ fie şi probate;                                                       -montarea rabiţului la tavane,arce,bolţi etc. prevǎzut în proiect,precum şi a rabiţului pentru acoperirea conductelor de scurgere etc.;                                   -baterea şipcilor şi a trestiei la tavane şi pereţi de lemn;                                  -montarea tâmplǎriei şi protejarea ei cu hârtie (saci vechi,ziare etc.);              Tencuielile interioare se pot începe numai dupǎ excutarea învelitorii sau terasei; pe timp de varǎ se pot începe lucrǎrile de tencuieli interioare dacǎ deasupra incǎperii respective sunt executate cel puţin douǎ planşee de beton armat şi dacǎ scurgerea apei de ploaie de pe ultimul planşeu este asiguratǎ.                                                                                                                De asemenea,lucrǎrile de tencuieli se pot începe numai dupǎ un anumit termen în care trebuie sǎ se producǎ tasarea zidǎriei,deoarece aceastǎ tasare duce la fisurarea şi coşcovirea tencuielii.Pereţii de cǎrǎmida executaţi cu mortar de ciment se pot tencui imediat dupa terminarea etajului respectiv,iar cei de zidǎrie cu mortar de var sau cu un mic adaos de ciment,se pot tencui numai dupǎ terminarea zidariei etajului imediat urmǎtor.                                                                                                         La clǎdirile cu parter şi la ultimul etaj,tencuielile se pot executa imediat dupǎ terminarea zidǎriei pereţilor,indiferent de mortarul utilizat.                       Este interzisǎ executarea tencuielilor pe zidǎrie îngheţatǎ.                              Pentru executarea lucrǎrilor de tencuieli exterioare este necesar sǎ fie terminatǎ streaşina,montate jgheaburile şi sǎ fie asiguratǎ îndepǎrtarea apelor de ploaie de pe acoperiş prin montarea la jgheaburi a unor ştuţuri (aruncǎtori de apǎ) provizorii.                                                                                                                                                                                                                        Pregǎtirea suprafeţelor de construcţie pentru a fi tencuite.

Pentru asigurarea unei aderenţe cât mai mari a mortarului pe suprafeţele pe care se poate aplica tencuiala şi a unei cât mai bune comparǎri a acesteia în timp,trebuie ca suprafeţele de tencuit sǎ fie cât mai rigide,curate şi rugoase.În acest scop se iau urmǎtoarele mǎsuri:Suprafeţele elementelor de tencuitdin cǎrǎmidǎ sau beton trebuie verificate din punctul de vedere al abateriloradmisibile.Când existǎ abateri importante verticale sau orizontale sau neregularitǎti locale mari,ele se vor repara.Ieşindurile locale sunt cioplite cu dalta sau cu ciocanul de zidǎrie,iar intrândurile care necesitǎ grosimi mari ale stratului de tencuialǎ (peste 40mm),se acoperǎ cu o plasǎ de rabiţ fixatǎ pe suprafaţa de tencuit sau cu o împletiturǎ de sârmǎ pe cuie bǎtute în rosturile zidǎriei,peste care se executǎ tencuiala.Intrândurile mari,peste 70mm,pe suprafeţele exterioare ale clǎdirilor,nu se rectificǎ cu rabiţ,ci cu completǎri de cǎrǎmidǎ sau prin îngroşarea stratului de mortar,pe cuie bǎtute în pereţi cu împletitura de sârmǎ între aceste cuie pentru armarea mortarului.Dacǎ abaterile nu depaşesc limitele admisibile se curǎţǎ doar suprafeţele respective de praf,noroi,pete de grǎsime etc..Curǎţirea se executǎ,de la caz la caz,prin spǎlare cu apa,cu periide sârmǎ etc..Dacǎ suprafeţele de tencuit sunt netede,ele trebuie innǎsprite prin cioplire,şpiţuire etc..În cazul zidǎriilor de cǎrǎmidǎ executate cu rosturile pline,rosturile zidǎriei se curǎţǎ pe adâncimea de 1cm,pentru a asigura o legǎturǎ bunǎ cu zidǎria.Pereţii interiori şi tavanele din beton ce s-au realizat în cofraje de inventar      (metalice,placaj etc.),având suprafeţele netede,nu se tencuiesc.Suprafeţele lor trebuie pregǎtite pentru o finisare cu compoziţie de zugrǎveli sau cu tapete.Eventualele chituiri se executǎ cu mortar de ciment şi nisip fin.Suprafeţele pereţilor exteriori,realizaţi ca şi cei interiori în cofraje de inventar,se pregǎtesc pentru o finisare directǎ cu compoziţii de vopsit.Înainte de aplicarea mortarului,suprafeţele de tencuit trebuie sǎ fie stropite cu apǎ, pentru a nu se produce absorbirea excesivǎ a apei din mortarul de tencuialǎ,ceea ce ar dǎuna adeziunii mortarului.                        Pentru a preîntâmpina apariţia fisurilor la rosturile dintre suporturile din materiale cu contracţii diferite,aceste rosturi vor fi acoperite cu fǎşii de rabiţ de circa 15cm lǎţime.                                                                                    Toate suprafeţele de lemn sau de metal care apar în zidǎrie (ghermele,grinzi,buiandrugi,stǎlpi etc.),nu se tencuiesc decât dupa ce au fost acoperite cu o plasǎ de rabiţ;cele de lemn vor fi acoperite sub plasa de rabiţ cu carton bitumat,pentru a evita umflarea lemnului în contact direct cu tencuiala.                                                                                                             Toate lucrǎrile de rabiţ ale diferitelor elemente cerute de necesitǎţi arhitecturale trebuie terminate.                                                                     La tencuielile de plasǎ de rabiţ trebuie sǎ se verifice în primul rând ca plasa sǎ fie bine legatǎ cu sârmǎ la distanţa de 20….25cm,de reţeaua de bare de oţel-beton.Barele de oţel-beton au diametrul de cel puţin 6mm,iar ochiurile reţelei au dimensiunile de 25#25cm.Reţeaua trebuie bine legatǎ de construcţia tavanului,la fiecare 25….30cm,cu mustǎţi din sârmǎ zincatǎ de 2….2,5mm grosime şi fixatǎ cu distanţiere de lemn.Plasa trebuie sǎ fie bine întinsǎ,sǎ nu aibǎ pǎrţi care sǎ atârne şi sǎ nu se lase sub greutatea tencuielii.            Pentru tencuielile exterioare se executǎ aceleaşi lucrǎri pregǎtitoare ale suprafeţelor de tencuit ca şi pentru tencuielile interioare.                              Se interzice folosirea ipsosului la aceste lucrǎri,având în vedere cǎ se degradeazǎ la umiditate.                                                                                                                                                                                                               Tehnologia de execuţie a tencuielilor simple.

Tencuielile simple sunt acelea la care suprafaţa tencuitǎ trebuie sǎ fie planǎ,verticalǎ ,respectiv orizontalǎ,iar faţa vǎzutǎ,drişcuitǎ.Aceste tencuieli numite şi tencuieli drişcuite,sunt cele mai des întrebuinţate şi se folosesc atât în interior cât şi la exterior.                                                                                           Tencuielile simple sunt alcǎtuite din trei straturi:şpriţ,grund şi stratul vizibil.Principalele operaţii ce se executǎ la aceste tencuieli sunt legate tocmai de realizarea celor 3 straturi precedatǎ de trasarea suprafeţelor.                                                                                                                                         Trasarea suprafeţelor

.În scopul de a stabili verticalitatea (orizontalitatea) şi planeitatea suprafeţei tencuite,precum şi în vederea obţinerii unei grosimi cât mai reduse a acestuia,se executǎ trasarea suprafeţelor de tencuit.                                            Trasarea cuprinde douǎ operaţii:punctarea şi executarea stâlpişorilor (sau fixarea reperelor).                                                                                          Punctarea- constǎ în aplicarea pe suprafaţa de tencuit a unui numǎr de martori realizaţi din mortar,astfel ca faţa acestor martori sǎ corespundǎ cu faţa grundului care urmeazǎ sǎ se aplice.Între martori se executǎ stâlpişori care servesc pentru nivelarea grundului.                                                               Pentru executarea acestor operaţii la pereţi interiori,în partea de sus a acestora,la o distanţa de 20 cm de la tavan şi 20 cm de la peretele vecin,se bate în rostul de zidǎrie un cui,astfel ca floarea lui sǎ rǎmânǎ în afara peretelui cu 1…1,5 cm.Pe floarea acestui cui se ţine lipitǎ sfoara firului cu plumb,lǎsând greutatea cumpenei sǎ atârne aproape de pardosealǎ.Alǎturi de sfoarǎ,la 20 cm de pardosealǎ, se bate un al doilea cui,pânǎ ce floarea lui atinge sfoara.Dupǎ baterea celor douǎ cuie,se controleazǎ grosimea tencuielii de-a lungul sforii.Dacǎ,din cauza neregularitǎţii zidului,grosimea obţinutǎ depaşeşte în multe locuri pe cea normalǎ de 2 cm,se bate atât cuiul de sus cât şi cel de jos,astfel ca sǎ se obţinǎ o grosime de tencuialǎ cât mai micǎ ,mergând în unele locuri chiar pânǎ la 0,5 cm.Între aceste douǎ cuie,se mai bate în acelaşi mod încǎ un cui la mijlocul distanţei.Se repetǎ operaţiile şi la cealaltǎ margine a peretelui.                                                                          Între cuiele de lângǎ tavane se ţine întinsǎ o sfoarǎ de floarea cuiului şi se bate în lungul sforii,la 1…2 m,câte un cui pânǎ ce floarea acestuia atinge sfoara.În acelaşi mod se procedeazǎ şi între cuiele intermediare , precum şi între cuiele de lângǎ pardosealǎ.                                                             În jurul tuturor acestor cuie se aplicǎ turte de mortar,nivelându-se pânǎ la floarea cuiului,formând astfel aşa numiţii martori.Martorii se mai pot face lipind cu mortar lângǎ cui,în poziţie orizontalǎ,o bucatǎ de şipcǎ la nivelul florii lui.                                                                                                      Între martorii astfel executaţi se aplicǎ fâşii verticale de mortar de 8…12 cm lǎţime,nivelate cu un dreptar,prin mişcarea succesivǎ a acestuia în sus şi în jos,rezemat pe martori.Pe porţiunile de fâşie care formeazǎ goluri sub dreptar,se aplicǎ mortar şi se niveleazǎ din nou.Fâşiile astfel axecutate se numesc stâlpişori sau repere de mortar.Este bine ca marginile stâlpişorilor sǎ fie neregulate,pentru ca sǎ se facǎ o mai bunǎ legǎturǎ cu grundul.                         Pentru a uşura munca tencuitorului,este mai bine ca dreptarul pentru nivelarea mortarului sa fie ţinut în poziţie verticalǎ,în care scop la incǎperi cu înalţimi şi în cazul aplicǎrii mecanizate a tencuielilor,în loc de stǎlpişori verticali se executǎ fâşii orizontale .Pentru aceasta,în mod descris mai înainte,se executǎ douǎ rânduri orizontale de martori,la distanţe de 50…60 cm de la tavan şi de la pardosealǎ.Între martorii astfel fixaţi se realizeazǎ fâşii orizontale din mortar.                                                                                        La pereţi exteriori,trasarea se executǎ la fel ca la pereţii interiori,însa pe toatǎ înǎlţimea clǎdirii şi nu separat pe fiecare etaj în parte,deoarece altfel nu se poate asigura o suprafaţa planǎ a faţadei.                                Când faţada este prevǎzuta cu elemente orizontale ieşite din planul peretelui,de exemplu brâuri executate de roşu si care împiedicǎ ţinerea firului cu plumb la o distanţǎ de zid cât grosimea tencuielii,firul cu plumb se ţine depǎrtat de zid,astfel ca sǎ nu fie împiedicat de aceste elemente orizontale.                                                                                                     Apoi se mǎsoarǎ distanţa dintre firul cu plumb şi zid din 3 in 3 m şi se stabileşte distanţa de la fir la faţa tencuielii,astfel ca sǎ rezulte o grosime minimǎ a acesteia.                                                                                     Dupa aceasta,se bat cuiele-martori,astfel ca floarea lor sǎ fie la aceeaşi distanţǎ de firul cu plumb pe toatǎ înǎlţimea clǎdirii.Mai departe se procedeazǎ ca la tencuielile pe pereţi interiori.                                                        La trasarea tavanului,în centrul lui se fixeazǎ un martor de ipsos gros de 1…1,5 cm.Pe acest martor se ţine paralel cu unul din pereţi un dreptar lung,în general cât latura micǎ a încǎperii,şi cu ajutorul unui boloboc aplicat pe acesta,se aşeaza dreptarul în poziţie orizontalǎ;la capetele lui se fixeazǎ câte un martor de ipsos prin umplerea cu mortar a spaţiului dintre dreptar şi tavan.Se întoarce apoi dreptarul în poziţia perpendicularǎ şi se procedeazǎ la fel,fixându-se alţi doi martori la capetele dreptarului în noua poziţie.                            Folosind martorii astfel fixaţi se puncteaza în mod analog linii lângǎ pereţi.Dacǎ suprafaţa tavanului este  mare,se mai puncteazǎ şi alte linii paralele,fixând martori în prelungirea liniilor stabilite prin martorii executaţi anterior şi ţinând dreptarul pe doi martori alǎturaţi.Între martorii fixaţi se executǎ fâşii de mortar de grund paralele cu una din laturi,la fel ca la trasarea pe pereţi.La fixarea martorilor se urmǎreşte sǎ nu se depǎşeascǎ grosimea normalǎ a grundului.

Aplicarea şpriţului sau amorsajului

Şpritul sau amorsajul este primul strat al tencuielii şi are ca scop sǎ asigure o bunǎ legǎturǎ a acesteia cu suprafaţa de tencuit.Pentru aceasta el trebuie sǎ fie continuu,ceea ce se obţine prin alegerea consistenţei mai fluide a mortarului de şpriţ (consistenţa de 11…12 cm).                                                        Pereţii din zidǎrie de cǎrǎmidǎ se stropesc cu apǎ şi se amorseazǎ prin stropire cu un mortar fluid,care va avea aceeaşi compoziţie ca a mortarului pentru stratul de grund.La suprafeţele de beton şi la zidǎrie de piatrǎ,pentru şpriţ se foloseşte lapte de ciment (ciment cu apa),uneori cu un mic ados de nisip.La suprafeţele de beton care urmeazǎ sǎ fie tencuite,mortarul pentru şpriţ se preparǎ din ciment cu adaos de var.Stratul de şpriţ se aplicǎ fie manual,fie mecanizat.Aplicarea mecanizatǎ se relizeazǎ cu maşinile de tencuit.Manual,stratul de şpriţ se aplicǎ cu ajutorul unei mǎturi scurte,astfel încât sǎ formeze un strat cât mai subţire (cca 3 mm),numai cât este necesar sǎ acopere toatǎ suprafaţa cu un strat continuu.                                                                       Stratul de şpriţ nu se niveleazǎ,ci trebuie sǎ rǎmânǎ aşa cum a rezultat din aruncarea mortarului.                                                                                    `        Pe suprafeţele de rabiţ nu se aplicǎ şpriţ,cu un strat-suport pentru grund,care se numeşte şmir.Acest strat se executǎ din mortar de var cu ipsos sau de var cu ciment,dupǎ cum este şi mortarul grundului.Şmirul se aplicǎ apǎsându-l cu dosul mistriei pe plasa de rabiţ,astfel ca sǎ intre bine în ochiurile plasei.Suprafaţa şmirului trebuie sǎ rǎmânǎ cât mai asprǎ,pentru ca sǎ asigure o bunǎ legǎturǎ cu grundul.                                                                                                                              Aplicarea grundului

Grundul este stratul cel mai gros al tencuielii şi serveşte pentru acoperirea neregularitǎţilor suprafeţelor de tencuit.Grosimea totalǎ normalǎ a grundului trebuie sǎ fie de circa 20 mm la tencuielile pe suprafeţe din cǎrǎmidǎ,piatrǎ şi beton.La suprafeţele de beton care urmeazǎ sǎ fie tencuite şi care au rezultat din execuţie destul de ingrijite,fǎrǎ abateri însemnate (de la verticala la pereţi şi de la orizontalǎ la tavane),se aplicǎ direct stratul vizibil peste şpriţul netezit în prealabil dupǎ o oarecare zvântare a lui,fǎrǎ sǎ se mai execute grundul.                                                                                     Mortarele folosite pentru stratul de grund trebuie sǎ aibǎ consistenţa de 7…8 cm în cazul aplicǎrii manuale şi 9…13 cm la aplicarea mecanizata.                                                                                                                               Grundul se aplicǎ numai dupǎ ce şpriţul s-a intǎrit,dar nu mai devreme de 24 de ore de la aplicarea acestuia în cazul suprafeţelor de beton şi de o orǎ în cazul suprafeţelor de cǎrǎmidǎ. Grundul se aplicǎ manual sau mecanizat cu maşini de tencuit.Aplicarea manualǎ se realizeazǎ într-una sau în douǎ reprize,prin aruncarea mortarului cu canciocul,cu mistria sau cu fǎraşul pe suprafeţele de tencuit.Mortarul se întinde între stâlpişori,în fâşii orizontale,într-un strat cât mai uniform şi de grosimea acestora,începând de jos în sus.Apoi,cu ajutorul dreptarului,ţinându-l în poziţie orizontalǎ şi sprijinit pe doi stâlpişori,se niveleazǎ mortarul prin mişcǎri orizontale de du-te-vino şi deplasându-l treptat de jos în sus,pentru ca astfel surplusul de mortar sǎ se adune pe dreptar;acest mortar se aruncǎ înapoi în targa de mortar direct cu dreptarul,ţinându-l în poziţie verticalǎ.                                                                           Dupǎ prima nivelare se completeazǎ golurile rǎmase şi se niveleazǎ din nou.În cazul executǎrii tencuielilor la pereţi,folosind fâşii orizontale,dreptarul se ţine în poziţia verticalǎ,lipit pe douǎ fâşii orizontale de ghidare şi se deplaseazǎ pe aceste fâşii cu mişcǎri scurte în sus şi în jos.Suprafaţa grundului astfel obţinutǎ nu se netezeşte;ea trebuie sǎ rǎmânǎ asprǎ,pentru ca sǎ asigure buna aderenţǎ a stratului vizibil.Dacǎ dupǎ nivelare suprafaţa grundului a ieşit prea neteda,sau atunci când stratul vizibil urmeazǎ sǎ fie aplicat dupa uscarea completǎ a grundului,faţa acestuia se cresteazǎ cu mistria pe o margine de 2…3 mm,trǎgându-se linii înclinate în douǎ sensuri,la distanţe de 5…6 mm una de alta.O aderenţa şi mai bunǎ se obţine brǎzdând suprafaţa grundului cu linii orizontale ondulate.                                        Dacǎ grundul se aplicǎ în mai multe straturi,la mortare pe bazǎ de ciment sau de ipsos,fiecare strat trebuie aşternut numai dupǎ întǎrirea celui aplicat anterior,iar în cazul mortarelor de var,numai dupǎ ce acesta a început sǎ se albeascǎ.Intervalele de timp între straturile de tencuialǎ aplicate separat variazǎ de la 1 ora pânǎ la 48 de ore,în functie de natura mortarului. La executarea grundului pe pereţii exteriori,pe timp cǎlduros trebuie luate mǎsuri pentru a proteja suprafaţa de razele solare şi de vânt,prin acoperirea cu rogojini umede sau prevǎzând paravane pe schela exterioarǎ.           La executarea şpaleţilor,la uşi,ferestre şi nişe,la colţuri se fixeazǎ dreptare puse la cumpǎnǎ sau la boloboc,pentru ca aceştia sǎ rezulte drepţi şi verticali,respectiv orizontali.Pe tavane,mortarul de grund se aplicǎ prin aruncarea lui (începând de la unul din colţuri) între fâşiile de ghidaj,pânǎ la grosimea acestora.Mortarul pentru tavane trebuie sǎ fie mai vârtos decât cel pentru pereţi (consistenţa 6…7cm).Grundul se niveleazǎ întâi cu mahalaua apoi cu dreptarul,care se ţine aplicat pe douǎ fâşii şi se mişcǎ în drepta şi în stânga,mergând prin retragere;dreptarul se ţine puţin înclinat faţǎ de tavan,pentru a strânge pe el surplusul de mortar,care apoi se aruncǎ în ladǎ.Racordarea dintre tavan şi pereţi se executǎ fie în colţ drept (viu),formând o linie dreaptǎ fie cu o scafǎ rotundǎ simplǎ,fie cu un anumit profil.Racordarea în colţ viu trebuie sǎ dea o linie perfect dreapta,care,dupǎ aplicarea grundului,se verificǎ cu dreptarul.                                                            Pentru formarea scafei rotunde simple,în colţul respectiv se aruncǎ mortar în cantitate mai mare şi în mai multe straturi,nivelându-l apoi cu drişca specialǎ profilatǎ şi îndreptându-l apoi cu un dreptar de 1…2m.                                                                                                                                     Aplicarea stratului vizibil Stratul vizibil este ultimul strat al tencuielii simple şi are ca scop sǎ dea acesteia forma şi aspectul definitive.Grosimea acestui strat este de 2…4 mm la aplicare.Mortarul pentru stratul vizibil,denumit şi tinci,se preparǎ cu nisip cu granule de pânǎ la 1 mm diametru şi are consistenţa de 9…11 cm;înainte de aplicare,mortarul se trece printr-un ciur cu ochiuri având diametrul de 1,5 mm.                                                                                            Dupǎ aplicarea stratului vizibil,acesta se prelucreazǎ pentru a-i da o suprafaţǎ perfect dreaptǎ şi cu aspect uniform (fǎrǎ zgârieturi,urme de înnǎdiri etc.).                                                                                           Stratul vizibil se aplicǎ dupǎ uscarea grundului (sau albirea lui la tencuieli cu mortar de bazǎ de var),începând cu tavanul .Dacǎ grundul este complet uscat,se stropeşte cu apa înainte de aplicarea stratului vizibil.La tencuieli exterioare,înainte de aplicarea stratului vizibil se executǎ toate profilurile faţadei. Tinciul se aplicǎ cu canciocul sau cu mistria,pe porţiuni reduse şi imediat se întinde cu drişca-dreptar într-un strat uniform şi cât mai subţire,cǎutându-se sǎ se obţinǎ o suprafaţǎ cât mai regulatǎ.Dupǎ zvântarea acestui strat,se procedeazǎ la netezirea lui,stropindu-l cu apǎ cu ajutorul bidinelei şi frecându-l cu drişca de lemn,cu mişcǎri circulare,pânǎ la obţinerea unei suprafeţe cât mai netede şi uniforme.Suprafaţa netezitǎ se verificǎ cu un dreptar,iar neregularitǎţile se completeazǎ cu tinci şi se niveleazǎ din nou,frecând pânǎ ce se obţine acelaşi aspect ca al suprafeţei frecate anterior.                                                                                                La netezirea colţurilor vii intrânde şi ieşinde (la colţurile încǎperii,la racordarea cu tavanul,la golurile pentru uşi,ferestre,nişe tencuite) se întrebuinţeazǎ dreptare speciale de colţ,din lemn sau metal.                             Pentru a preîntampina uscarea prea rapidǎ şi apariţia fisurilor,stratul vizibil se protejeazǎ de vânt şi de soare cu rogojini saci etc. Tencuielile la şpaleţi şi glafurile golurilor se executǎ o datǎ cu tencuirea pereţilor şi în acelaşi mod. În cazul suprafeţelor mari,lucrǎrile de tencuieli se executǎ mecanizat,folosind diferite maşini.Aceste maşini pot executa urmǎtoarele operaţii:transportul mortarului prin furtunuri pe orizontalǎ şi verticalǎ pǎna la locul de punere în operǎ;injectarea laptelui de ciment (şpritul);aplicarea pe pereţi şi tavane a mortarului pentru grund şi stratul vizibil.                                                                                                                                                       Tehnologia de execuţie a tencuielilor gletuite Tencuielile gletuite se pot executa cu glet de var cu adaos de ipsos.        Gletul de var este un strat subţire realizat din pastǎ de var simplu sau cu adaos de ipsos.                                                                                                Gletul de var se aplicǎ pe tencuieli drişcuite de uscarea completǎ a acestora.                                                                                                         În acest scop se pune o cantitate de var pastǎ pe o drişca de oţel şi se întinde aceastǎ pastǎ,apǎsând cu o muchie pe suprafaţa drişcuitǎ,astfel ca sǎ se acopere toate neregularitǎţile şi asperitǎţile rezultate din drişcuialǎ.                          Netezirea cu drişca de oţel se executǎ pânǎ se obţine o suprafaţǎ perfect netedǎ la pipǎit,fǎrǎ zgârieturi,fǎrǎ urme de drişcǎ,fǎrǎ sǎ se observe liniile de innǎdire ale porţiunilor de suprafaţǎ lucrate în perioade diferite.             Dacǎ tencuielile drişcuite s-au uscat complet,pentru aplicarea gletului se foloseşte var cu adaos de ipsos.                                                                           Acest glet se aplicǎ în acelaşi mod ca şi cel de var însǎ,înainte de aplicare,tencuiala trebuie udatǎ,iar grosimea stratului poate ajunge la 1…2 mm.Gletul se aplicǎ pe porţiuni mici (de 0,50…0,75 m cubi),pentru ca sǎ se poatǎ netezi suprafaţa înainte de întǎrirea mortarului de glet.Pentru netezire,drişca se ţine aproape perpendicular pe suprafaţa de prelucrat şi se mişcǎ în sus şi în jos,în drepta şi în stânga,pânǎ se obţine o suprafaţǎ perfect netedǎ.                                                                                                                La aceste tencuieli se cere o mare exactitate, de aceea ele se verificǎ cu un dreptar metalic şi se controleazǎ la lumina unui bec electric apropiat de suprafaţa gletuitǎ,pentru ca sǎ se punǎ în evidenţǎ cele mai mici denivelǎri.                                                                                                         Suprafaţa obţinutǎ trebuie sǎ fie perfect netedǎ la pipǎit şi eventualele asperitǎţi trebuie curǎţite cu hârtie sticlatǎ.De asemenea,şi racordurile cu porţiunile executate anterior se curǎţǎ cu muchia driştei şi cu hârtie sticlatǎ,pânǎ când nu se mai simte nici o asperitate la frecarea cu dosul palmei.                                                                                                                                                                                                                                 Tehnologia de execuţie a tencuielilor decorative Tencuielile decorative sunt acele tencuieli care dau construcţiei un finisaj şi aspect arhitectural definitiv numai prin tencuialǎ,fara a mai fi necesarǎ o spoialǎ ulterioarǎ.                                                                                Aspectul arhitectural al tencuielii decorative se obţine prin:compoziţia mortarului,modul de aplicare şi modul de prelucrare a feţei vizibile.                          Faţa vizibilǎ se prelucreazǎ cu diferite unelte când mortarul stratului vizibil se gǎseşte în stare plasticǎ,la început de întǎrire,întǎrit parţial sau întǎrit total.                                                                                                                 La aplicarea feţei vǎzute la tencuielile decorative trebuie respectate urmǎtoarele reguli:                                                                                                      -mortarul pentru acest strat trebuie sǎ aibǎ o compoziţie corespunzǎtoare prelucrǎrii faţadei.Amestecul uscat se pregǎteşte anticipat pentru întreaga suprafaţǎ sau pentru întreaga încǎpere.                                      Eventualele întreruperi în execuţie trebuie bine gândite şi aranjate,pe cât posibil,la limitele profilurilor,ornamentaţiilor sau rezalitelor,pentru a evita apariţia rosturilor de lucru,care pot compromite finisajul;                                 -se lasǎ un spaţiu suficient între schelele exterioare şi perete,pentru ca executarea tencuielii sǎ fie continuǎ;nu se folosesc schele lǎsate în consolǎ din zidǎrie sau schele rezemate de construcţie,care necesitǎ completǎri ulterioare ale tencuielii;                                                                                      -faţa vǎzutǎ se aplicǎ numai dupǎ montarea glafurilor,grilelor,diblurilor,profilulior etc;                                                                 -se iau mǎsuri speciale pentru mǎrirea aderenţei stratului vizibil de grund,precum şi pentru protectie împotriva arşiţei,având în vedere ca imperfecţiunile în execuţie nu se pot repara în viitor fǎrǎ a dǎuna aspectului lucrǎrii;                                   `                                                                          -faţa vǎzuta trebuie sǎ rezulte uniforma ca aspect (granulaţie,desen,culoare) pe toatǎ suprafaţa,dar în special pe panourile limitate de profile sau linii de tonalitate diferitǎ.La tencuielile exterioare este necesar ca ultimul strat,mai ales la tencuielile stropite,sǎ fie executat de acelaşi muncitor,pe suprafeţele limitate de profile sau alte elemente.                     Dupǎ modul de alcǎtuire,tencuielile decorative sunt:tencuieli decorative simple;tencuieli stropite;tencuieli de terasit şi dolomit;tencuieli de piatrǎ artificialǎ.

Dozaje uzuale pentru mortare de tencuialǎ cu var şi ciment

Observaţie: La mortarul de marcǎ se pot adǎuga 0,1….0,2 pǎrţi ipsos pentru o parte var, în scopul accelerǎrii întǎririi.

Marca mortarului

Şi notaţia

Tipul mortarului Materiale pentru 1m cub mortar
ciment VAR HIDRATAT,

VAR PASTA SAU SLAM DE CARBID M

Var pasta sau slam de carbid kg Nisip
F 25kg M30kg M cub Kg
M  4   -T

M 10  -T

M 25  -T

M 50-  T

M 100-T

M 100-T

Var

Var- ciment

Var- ciment

Ciment- var

Ciment-var

Ciment

__

145

180

290

__

__

__

138

171

275

370

385

0,375

0,250

0,200

0,085

0,045

___

500

325

260

110

60

__

1,25

1,20

1,20

1,18

1,10

1,25

1.550

1.500

1.500

1.450

1.350

1.550

Prepararea mortarelor

Prepararea mortarelor pe bazǎ de ciment şi var hidratat se face numai prin procedee mecanice,asigurându-se urmǎtoarele condiţii:                                  -dozarea gravimetricǎ a componentelor solide ale mortarului cu toleranţe de +-2% pentru lianţi şi +-3%pentru agregate;                                             -amestecarea îngrijitǎ a mortarului pânǎ la omogenizarea completǎ.

În cazul utilizǎrii varului hidratat nu mai este necesarǎ operaţia de stingere a varului.                                                                                                                                   Consistenţa mortarelor

Tipul mortarului şi felul lucrǎrii Consistenţa  cm
Mortare de zidǎrie

a.pentru zidǎrie de cǎrǎmizi pline sau din blocuri de beton uşor cu agregate

naturale sau artificiale

b.pentru zidarie de cǎrǎmida cu gǎuri sau blocuri ceramice cu gǎuri

c.pentru zidǎrie de piatrǎ sau blocuri de beton compact

Mortare de tencuiala

a.mortare de tencuiala aplicate manual:

-pentru şpriţ

-pentru grund

-penntru stratul vizibil executat din mortar care conţine ipsos

-pentru stratul vizibil executat din mortar fǎrǎ ipsos

b.mortare pentru tencuialǎ aplicate mecanizat

-pentru şpriţ

-pentru grund

8……13

7……..8

4……..7

9

7…….8

9……12

7……..8

12

10…..12

Mortare impermeabile si antiacide Mortare impermeabile Mortarele impermeabile sunt mortarele de ciment preparate cu aditivul impermeabilizator-APASTOP P.                                                          Apastop P este un adidiv impermeabilizator pentru mortare de ciment şi se prezintǎ sub formǎ de pulbere de culoare albǎ sau gri.                                  Mortarul cu adaos de Apastop P aplicat în mai multe straturi constituie o hidroizolaţie rigidǎ care poate fi adoptatǎ la lucrǎrile de construcţii în cazurile în care în timpul exploatǎrii nu existǎ posibilitatea apariţiei de fisuri cu deschideri mai mari de 0,1 mm. Produsul Apastop P se ambaleazǎ în saci de hârtie de 25 kg şi se depoziteaza în locuri acoperite şi uscate.                                                                 Cantitatea de Apastop P care este diferitǎ pentru fiecare strat de tencuialǎ în parte,dar nu mai mare de 3% din cantitatea de ciment,se amestecǎ în prealabil cu cimentul pânǎ la obţinerea unui material omogen.Acest material se introduce împreunǎ cu nisipul necesar în malaxor şi se amestecǎ timp de 1 min,dupǎ care se adaogǎ cantitatea de apǎ necesarǎ obţinerii consistenţei dorite şi se continuǎ amestecarea înca 3 min.                        Nisipul utilizat este de naturǎ silicioasǎ provenit din cariere sau balastiere.                                                                                                   Mortarele se vor prepara în apropierea locului de aplicare şi în cantitǎţi astfel stabilite,încât sǎ se punǎ în lucrare într-un interval de maximum 45 minute de la preparare.La fiecare amestec de mortar se verificǎ consistenţa cu conul etalon.                                                                                    Adaosul de Apastop P se utilizeazǎ la prepararea mortarelor aplicate la:                                                                                                                   -protejarea elementelor de construcţii contra umiditǎţii (tencuieli exterioare la pereţi în subteran,tencuieli la socluri de clǎdiri,stratul orizontal de rupere a capilaritǎţii la zidǎrii,tencuieli interioare în încǎperi cu umiditate ridicatǎ);                                                                                                        -etanşarea construcţiilor care vin în contact direct cu apa (cuve,bazine,rezervoare,castele de apǎ),fǎrǎ însǎ ca presiunea apei sǎ depǎşeascǎ 2 at.                                                                                                                                                                                                                              Mortare antiacide Pentru realizarea sapelor de egalizare şi a celor suport sau a tencuielilor incluse în structura izolaţiilor anticorosive se folosesc mortare antiacide alcǎtuite din:ciment de furnal (de preferinţǎ);nisip cuartos de Vǎleni sau Arghireş şi apǎ.                                                                                   Pentru anumite cazuri speciale se foloseşte şi cimentul aluminos.            De asemenea,în componenţa unor mortare se introduce şi soluţie apoasǎ de Aracet E 50 (50% apǎ).                                                                                                                                                                                    Mǎsuri de protecţie a muncii

Accesul muncitorilor sub cupa betonierei malaxorului este interzis când ea este ridicatǎ şi nefixatǎ în aceastǎ poziţie.Curǎţirea tobei betonierei,întreţinerea sau repararea acesteia este permisǎ numai dupǎ completa oprire a maşinii de deconectarea ei de la sursa de curent electric.                   Terenul din raza zonei de lucru a malaxoarelor,inclusiv cǎile de acces,trebuie menţinute în stare de curǎţenie şi sǎ nu fie blocate.

Rate this post
Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Google Buzz
  • LinkedIn
  • MySpace

  One Response to “LUCRǍRI DE TENCUIELI”

  1. de nota 10

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)