Mar 192010
 

În România, o femeie este maltratată la fiecare două ore. Puţine au însă curajul să recunoască că sunt victime, iar şi mai puţine îndrăznesc să ceară ajutor specializat. Mariana a avut nevoie de 20 de ani pentru a realiza că există o alternativă la coşmarul de acasă. După o viaţă de abuzuri, cu susţinerea copiilor şi a personalului specializat de la un centru destinat femeilor maltratate, ea a ieşit învingătoare.

“Bătăi cu picioarele, bătăi cu ce se putea. Ce să spun? Să spun că, copilul meu se băga sub masă, sub scaune când mâncam bătaie. Mi-a fost greu să iau o decizie. Chiar nu ştiu de ce am stat atâţia ani. Sunt totuşi 22 de ani. Nu mă înţeleg nici eu de ce am stat, uitându-mă înapoi”, aşa îşi începe povestea Mariana. Mărturiseşte că dacă i-ar spune cineva această poveste, nu ar crede nicio secundă că poate fi adevărată.

Şi totuşi, şi-a trăit în tăcere propria dramă, şi-a îngrijit rănile sub privirile speriate ale copiilor, până când aceştia au pus-o să aleagă. Acesta a fost momentul în care a înţeles că preţul plătit este prea mare.

“Înnebunisem copiii. Eu m–am obişnuit. Era ceva normal. Copiii nu mi-au arătat niciodată cât de afectaţi sunt. Până când, într-o noapte m-am trezit cu ei lângă mine. Mi-au zis că se mută în canale dacă nu divorţez.  Or cu ei, or cu el”, povesteşte Mariana.

A suportat certuri, insulte şi lovituri din convingerea că merită ceea ce i se întâmplă. Mariana a preferat să strige după ajutor în tăcere.

“Ştiţi cum bate inima unui iepure când simte vulpea în preajmă? Când se apropia ora să vină de la serviciu, parcă intram în şocuri, parcă băgam mâna în priză”, îşi aminteşte femeia.

Acum, după ce a supravieţuit abuzurilor, ar vrea ca vocea ei să fie auzită. Acum ştie că “nimeni nu merită să-ţi laşi viaţa călcată în picioare. Dacă mă întreabă cineva de ce am stat atâţia ani, nu ştiu să explic şi să spun de ce nu am luat nicio măsură.”

În fiecare oră, povestea Marianei este trăită de o altă persoană. Femeile reprezintă majoritatea victimelor în cazurile de violenţă fizică în familie.

Femeile maltrate au curaj să ceară ajutor abia după 15-20 de de ani de abuzuri

“Din păcate, femeile care ajung la noi, au trăit într-o relaţie abuzivă 15-20 de ani. Sunt foarte multe oprelişti. De aceea, le-aş recomanda atât victimelor agresate, cât şi celor care agresează, să nu uite că violenţa nu este justificată de nimic”, a declarat Cristina Horia, director executiv la Fundaţia Sensiblu.

În astfel de situaţii, primul pas spre o viaţă liniştită trebuie făcut de victimă.

“Le-aş recomanda femeilor care sunt  în situaţia abuzivă, în momentul aceala să sune la poliţie, să ceară să se intervină la domiciliu, să meargă la poliţie să depună plângere împotriva agresorului, să scoată un certificat medico-legal, deoarece acestea sunt foarte importante într-un proces”, susţine Cristina.

Din păcate multe dintre femeile abuzate nu au curaj să-şi pornească singure la drum.

“Consilierea socială înseamnă că femeia este ajutată să-şi găsească un loc de muncă, dacă are nevoie. Este ajutată să-şi găsească o locuinţă cu chirie, să-şi reia relaţiile cu familia extinsă, să-şi găsească un medic de familie. Multe dintre ele nu au un medic de familie. Este ajutată să-şi obţină toate drepturile sociale”, a declarat Cristina.

În ultima perioadă, în România din ce în ce mai multe femei apelează la centrele pentru persoanele care sunt victime ale violentţei domestice.

sursa:realitatea.net

Maltrată timp de 20 de ani: Copiii mi-au spus că se mută în canale dacă nu divorţez
Rate this post
Share and Enjoy:
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • Google Buzz
  • LinkedIn
  • MySpace

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(required)

(required)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.